Islam = terorism si poligamie?

Islamul condamna terorismul!

Sensul termenului de "Jihad"

Jihad este un concept islamic frumos, dar totodată foarte greşit înţeles. Cuvântul arab jihad este un derivat ce îşi are rădăcina în cuvântul jahada care înseamnă „a se strădui; perseverenţă; a exercita, a apăra”. Toţi aceşti termeni sunt folosiţi pentru a descrie conceptul de jihad.Allah afirmă în Cartea cea Sfântă a musulmanilor, în Coran:“O, voi cei care credeţi! Să vă îndrum Eu către un negoţ care vă va mântui pe voi de un chin dureros?Credeţi voi în Allah şi în Trimisul Său şi luptaţi pe calea lui Allah, cu averile voastre şi cu sufletele voastre, căci acest lucru este mai bun pentru voi, dacă [voiţi să] ştiţi!” (SURA 61: 10-11)

Este jihadul un război sfânt?

Nu! Cu siguranţă că nu. Jihad-ul nu ar trebui niciodată confundat cu războiul sfânt; aceasta este o mentalitate ce nu se regăseşte în Islam. Conceptul de război sfânt nu se regăseşte nicăieri în Coran şi nici măcar în doctrina islamică clasică; el reprezintă un concept străin, inoculat de cruciaţii care au condus „războiul sfânt” împotriva musulmanilor „infideli”, pe tărâmul cel Sfânt. Contrar opiniei oamenilor de rând, jihad-ul nu este un mijloc de a impune celorlalţi Islamul cu forţa. Jihad-ul nu ar trebui niciodată văzut ca o mişcare expansionistă, destinată prozelitismului, deşi, din punct de vedere istoric, chiar şi în zilele noastre, unii msulmani l-au interpretat ca atare. Această distorsionare a caracterului moral al conceptului de jihad este în totală contradicţie cu ideologiile islamice autentice.Jihad-ul reprezintă, în toată măreţia sa, efortul nobil de a-ţi îmbunătăţi sufletul, familia, comunitatea, naţionalitatea, lumea. Jihad-ul se poate referi la lupta pe care mama o duce în timpul sarcinii, al naşterii şi al creşterii propriului său copil; el reprezintă anii de muncă asiduă a unui student ce depune efort pentru a-şi desăvârşi educaţia; reprezintă sacrificiul de care dau dovadă pompierii ce îşi riscă propriile vieţi pentru a salva alte vieţi; reprezintă curajul de care dă dovadă un soldat, pe câmpul de luptă, în a-şi apăra viaţa, ţara, libertatea şi credinţa.

De ce Islamul este deseori înţeles greşit?

În zilele de astăzi, zile tulburi în lume, Islamul este des menţionat pe prima pagină – în majoritatea cazurilor, în baza unor motive greşite, eronat prezentate. Islamul înseamnă pace; totuşi unii oameni au preluat acest mod de viaţă pacifist şi l-au transformat într-un mod de viaţă violent, distrugând doctrina şi ideologia islamică pentru a servi intereselor şi câştigurilor politice şi personale. Principalul motiv al interpretărilor greşite îl constituie vizualizarea credinţei prin prisma evenimentelor explozive din lumea întreagă, judecarea unei doctrine religioase după faptele şi acţiunile greşite ale unor oameni.

Ce afirmă Islamul în legătură cu războiul

Islamul îţi permite să lupţi pentru a te apăra, pentru a proteja o credinţă, pentru a-i proteja pe cei cărora li s-au încălcat drepturile şi libertăţile. Sunt specificate reguli stricte cu privire la luptă, reguli ce includ interdicţii referitoare la civili, la distrugerea de bunuri, de copaci sau de orice bunuri sau fiinţe vii.Terorismul implică uciderea fără a face nicio diferenţă, prin orice mijloace de distrugere, cum ar fi: suicidul prin detonarea cu bombă şi arme de distrugere în masă, tortura şi umilirea ca şi tactici de luptă; mutilarea şi manifestarea lipsei de respect faţă de cei decedaţi, faţă de cadavre. Astfel, terorismul este cu desăvârşire interzis în Islam.Lupta sau războiul sunt permise numai după ce toate mijloacele non-violente au fost epuizate.Musulmanii consideră că injustiţia va triumfa în lumea celor drepţi, dacă ei nu sunt pregătiţi să lupte pentru o cauză echitabilă, justă, onestă, dreaptă.Allah afirmă în Coran: “Li s-a îngăduit [să se apere] acelora care sunt atacaţi, căci ei sunt nedreptăţiţi. Iar Allah este în stare să-i ajute. Pe aceia care au fost scoşi din căminele lor pe nedrept, pentru căei au zis: «Domnul nostru este Allah!» Şi de nu i-ar opri Allah pe oameni, pe unii prin alţii, ar fi dărāmate chilii, biserici, temple şi moschei în care numele lui Allah este pomenit atât de mult. Allah îi ajută neîndoielnic aceluia care-L ajută pe El. Allah este Tare [şi] Puternic”. (SURA 22: 39-40)

Islamul şi celelalte credinţe

Coranul declară clar:“Nu este silire la credinţă! Răzvedită este deosebirea dintre calea cea dreaptă şi rătăcire, iar acela care se leapădă de Taghut şi crede în Allah, acela s-a prins de cea mai trainică toartă [Islamul], care nu se sparge niciodată. Şi Allah este Cel care Aude totul, AtoateŞtiutor.” (SURA 2: 256)Libertatea ca şi consecinţă reprezintă un principiu esenţial în Islam. Adevărul poate fi evidenţiat numai dacă nu este umbrit de constrângere; astfel, respectarea şi protejarea drepturilor nemusulmanilor sunt o parte intrinsecă a legii islamice (Şariah).Istoria ne oferă multe exemple în ceea ce priveşte respectul musulmanilor faţă de drepturile şi libertăţile oamenilor aparţinând altor credinţe (religii). De exemplu, în perioada de dinaintea Inchiziţiei spaniole, evreii şi creştinii au trăit şi prosperat în Spania timp de multe secole, sub o guvernare conformă regulilor islamice. Un alt exemplu cunoscut este acela al lui Omar, cel de al doilea lider musulman care i-a succedat profetului Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Când a intrat în Ierusalim, el a refuzat să se roage în interiorul Bisericii Sfântul Sepulcher. Omar era îngrijorat de faptul că unii musulmani, prea zeloşi, ar putea distruge biserica în viitor şi construi o moschee în onoarea sa.